Este un blog-sablon, predefinit de blogger, ...mi-ar place sa iti prezint fotografiile mele intr-un alt mod, mai personal, mai fluent. Insa pana la site-ul ce-l doresc, te rog lasa-ma sa te ghidez putin prin acest blog. Pentru a vizualiza lucrarile incarcate aici, te indrum sa folosesti instrumentul ETICHETE SAU FOTOGRAFII ORDONATE...si sa dai clic pe categoria care te intereseaza. Pagina principala ce se deruleaza prezinta doar cam o zecime din ce se afla pe blog. Pentru a vizualiza o fotografie la format mare, da un clic pe ea. Multumesc!

Sosesti ca un strain, pleci ca un prieten! :)

Sosesti ca un strain, pleci ca un prieten! :)

12 ian. 2010

Drumul.Iluzia masinii.

Daca tot consum atata timp stand in masina, am decis eu in drum spre Budapesta, hai sa ma joc putin cu imaginile.
Iata ce a iesit.



Si acum, the best of!

Copaci, ceata si oameni

Copaci si oameni, pierduti in ceata, amestecati cu ea, fiind ceata insasi:) omul e minoritar aici, e inghitit, absorbit...si totusi privitor la aceasta. Eu.






Copaci si ceata


In ultimele zile ale anului trecut, m-am plimbat prin Budapesta, hai-hui.
In zona castelului huniazilor era o ceata foarte romantica. Inspiratie, aceasta a fost numele acelei ceti.

















.

Fields from Hostomice



La 50 de km de Praga, m-am intalnit cu iarna naturii. Cu campul plin de zapada, cu aerul inghetat, si soarele cu dinti.


Imprejurimile castelului

Imi plac orasele cu dealuri. Ai un urcus, iar sus esti rasplatita cu imagini panoramice, cu linistea celei care are ce-si doreste, dar si satisfactia de a vedea si ce nu s-a asteptat sa vada.
La fel de frumos este si momentul drumului.Desi urcusul nu este usor uneori, exact atunci cand ai spune eu ma opresc, am obosit, parca nu am chef sa continui, ce pot gasi? , exact atunci te uiti in jur si descoperi ceva. Iar apoi te intrebi, daca asta am gasit aici, oare ce gasesc si mai sus?
Uite asa m-am distrat eu urcand o strada foarte abrupta si prea lunga pentru oboseala mea, pe care se afla si cladirea ambasadei Romaniei. Ajungand sus langa cetate sau castel, nici mie nu mi-e clar, doar stiu ca am dat peste privelisti frumoase, cu ceata, dar poate astfel misterioase.




Spunea ca esti rasplatita cu privelisti. Adaug. Tot felul de privelisti...:)
Altele de genul acesta, pe link.

http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623194165254/

Carol Bridge

Celebru sau necelebru, podul facut de un rege pe nume Carol, inainte de anul 1300, este un loc care ma atrage mereu cand revin in Praga. Parca nu as mai pleca de pe el.
Are o atmosfera ce rezoneaza cu sufletul meu.
Peste tot este vorba de arta. Vezi desene, picturi, fotografii. Auzi muzica, aici jazz, acolo vioara, dincolo un casetofon cu muzica de orga. Observi multe lucrusoare hand-made, bijuterii, tatuaje, orice implica participare personala la facerea sa.
Oameni linistiti te asteapta, sau nici macar, doar savureaza peisajul sau o discutie, o tigara sau isi deseneaza urmatorul tablou sau caricatura.
Ceilalti oameni, noi, turistii, ne uitam la ei, zambim, trecem mai departe sau ne oprim, admiram sau fotografiem ce ne place, dam de mancare porumbeilor, ne imbratisam sau ne lasam desenati, ori plecam mai departe fredonand.



Alte poze urmand linkul:

http://picasaweb.google.com/verdecronic/CarolBridge#

Franz Kafka area

Am fost in lumea povestilor, a piticilor si a scufitei rosii...:) asa imi parea plimbandu-ma pe stradutele mici, colorate si simpatice din zona Franz Kafka.
Aflata in cetatea de pe deal, dupa palatul unde locuieste si acum presedintele Cehiei, dupa catedrala gotica, imensa, impunatoare si se zice ca si neterminata, urmeaza muzeul jucariilor, si o zona in care nu intri decat pe baza de bilet. Dar merita.
Se vinde bine.
Este si ce sa se vinda.
Este uimitor cum cehii au putut conserva si prelucra, integra vietii actuale, sau comercializa, propria istorie si creatie, ca individ sau ca popor. Adica nu e neaparat uimitor din acest punct de vedere. Mai degraba e uimitor cum altii nu au interes, viziune, si placere in a face asta. Eu pur si simplu nu inteleg. Clar ca nu pot sa accept daca nu inteleg. Si uite asa am un mic conflict interior, mental.:)

Restul pozelor de acolo, dand click pe link:

http://picasaweb.google.com/verdecronic/FranzKafkaArea#

Praga from tour

Turnul vechii primarii a Pragai, vestit prin ceasurile sale astronomice, si vechi de vreo jumatate de secol. O frumusete. Monument istoric, si in acelasi timp punct de atractie turistica, bine gestionat, dotat in interiorul sau cu tot ce e nevoie pentru turism. Scari, lift, toalete, oameni primitori si politicosi. Am facut o poza celor care iti verificau biletul, sau care vindeau bilete de intrare, insa e prea proasta calitativ ca sa o tin si pentru mine. Nu o prezint, ca nu am ce, insa imi amintesc cu placere de acesti oameni care erau imbracati in haine de epoca si stateau astfel, lejer, relaxati, la intrare, si la bilete. Mi-a placut mult. Atitudinea. Atmosfera.


Cateva imagini la 360 de grade.



Restul pozelor sunt pe albumul din picasa.

http://picasaweb.google.com/verdecronic/PragaFromTour#

Franz Kafka cafe


Am servit un ceai Franz Kafka, la pret de ceai fara Franz Kafka, in barul Franz Kafka, in cartierul unde a trait Franz Kafka:)
Matematic vorbind, Franz Kafka reprezinta atunci alcoolul care trebuia sa fie in ceai (dar nu a fost), conform continutului descris in meniu si comenzii mele.:)
Dar fiindca Franz Kafka nu este alcool, si eu am baut la 3,70 euro, un ceai mic cu gust de lamaie.
:))
Cartierul evreiesc!:)

mai sunt poze si pe flickr.

http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623066418829/

Streets of Praga

Mereu aveam impresia ca ratez o fotografie buna, o imagine , un cadru, ceva. Si chiar cred ca asa a fost. Am fotografiat mult, se putea si mai mult:)...
Este o alta idee de-a mea, faptul ca ar fi o relatie stransa, de interdepenedenta, o dubla determinare, intre om si loc. Mi-a intrat in cap, eu mi-am creeat ideea asta, ca oamenii care traiesc in locuri frumoase, curate, estetice, rafinate , deci rezum, intr-un mediu exterior de o alta calitate a vibratiei estetice, nu sepoate sa nu fie influentati, sau sa fie insasi mediul acela. Oglinda lui.
Sau mediul este oglinda lor.
As dori si argumente contra mea. Ca gresesc.Cu exemple.
Cumva simt ca nu gresesc. Si imi amintesc de o vorba din batrani, ca omul sfinteste locul. Eu o inteleg exact o prezentare sintetica in 3 cuvinte a ceea ce am spus eu in vreo 40 de cuvinte.
Atunci nu ma mir de ce ma simt bine acolo, asa de bine, si nu numai acolo, mai am locuri care m-au inspirat, si de ce percep ca un dus rece, ca ceva dur, neplacut, momentul cand intru in tarape la Oradea, cand trec pe strada Gheorghe Doja din orasul in care traiesc, si enumerarea poate continua.
Imi amintesc, aici este vorba de praga, de vibratia ei.
Si as dori sa ajunga si mediul in acre traiesc la aceasta calitate a vibratiei.
Da, de fapt imi doresc o constientizare a oamenilor care creeaza alaturi de mine acest mediu, si care sa se trezeasca, e clar ca il creeaza in mod inconstient.
Aici am dovada, pozele.
Am poze frumoase si din Romania, si din Tirgu-Mures. Insa sunt cu mult mai putine.


In Praga nu sunt stalpi de inalta tensiune pentru transmiterea curentului electric. Sau eu nu am vazut. :)...cred totusi ca nu sunt.
Sunt muuulte felinare. Si ce bine arata. Ce atmosfera intima, umana, personala, creeaza.


Iar am o constatare.
In Praga trotuarele sunt din pietricele, dispuse in modele placute ochiului, in diverse combinatii. In centrul Pragai, pe km intregi, in toate directiile. De o parte si de alata a Vltavei, printre case, in fata parlamentului, in fata ambasadelor, in toata zona palatului, a catedralei, in susul si josul dealurilor .Pentru mine a fost peste tot pe unde am umblat zeci de ore pe jos...HMMM.
La cat de bine se merge pe ele, ma gandesc ca sunt foarte vechi, si iata, domnule, nimeni nu le-a scos sa faca un asfalt care sa tina pana la prima canicula, cand primeste primele modele toc cui, toc patrat, etc.


Mai am o alta constatare.
In Praga copacii nu sunt taiati , pardon, rectific, ciuntiti, desfigurati, cum se vede prin alte parti. Nu mai zic unde, ca iar imi sare lumea in cap:). Dimpotriva. Acesta este copacul meu preferat din plimbarea mea de o zi si-o seara pe acolo.

Nu stiam ce imi place la poza asta, acum ca am pus-oaici, realizez ca in afara de reflexia frumoasa mai vad ceva. Albul cladirii. A, daa, dar este cladirea in care este magazinul Prada. Ok. Asa sa fie, dar tot imi place.
:)am o problema cu praful. De ceva vreme, mi-am dat seama ce face ca la noi sa nu te impresioneze nu stiu cat nici ce avem frumos. Din cauza murdariei si prafului. Se altereaza culoarea, arata ca apa unde ai spalat sosetele. Si stralucirea arhitecturala sau coloristica sau de compozitie a eleemntelor decorative este ca inghitita de gunoi. Trebuie sa cauti ca sa o vezi. Putin intaresc contururile imaginii, pentru a fi percepute mai bine, in caz ca cineva care lucreaza la primarie, si la urbanism, din greseala citeste aceste ganduri.


De ce merg turistii asiatici, ce or fi ei, coreeni, chinezi, etc, asa de adunati, claie peste gramada, unul peste altul?
De multe ori am vazut aceasta grupare de genul lipiti randurile, acum am si fotografiat-o. E un efect de turma si mai intens decat in alte parti ale lumii? ma intreb si eu, inca nu m-am gandit mult la asta, dar imi sare in ochi diferenta. Nu venea pe strada nici o masina, eu veneam..:) asa tare le-am intimidat pe fetele astea?:))

Imi place muzica Pragai. Peste tot artisti ambulanti, muzica se revarsa de pe strada, sau din biserici inspre strada. Este un spectacol continuu, concomitent in atatea locuri. Un spectacol pentru suflet, pentru simturi:)

Scrie mare, pentru toata lumea:)

Un oras cu oameni toleranti, deschisi la suflet si la minte.
Coexist, afirmatia de pe zidul lui John Lennon, este peste tot.
Grand Hotel, indian music bar, La comida espanola El Toro Negro.
:)

Alte poze de pe strazi pe flickr.
http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623190844838/