Mereu aveam impresia ca ratez o fotografie buna, o imagine , un cadru, ceva. Si chiar cred ca asa a fost. Am fotografiat mult, se putea si mai mult:)...
Este o alta idee de-a mea, faptul ca ar fi o relatie stransa, de interdepenedenta, o dubla determinare, intre om si loc. Mi-a intrat in cap, eu mi-am creeat ideea asta, ca oamenii care traiesc in locuri frumoase, curate, estetice, rafinate , deci rezum, intr-un mediu exterior de o alta calitate a vibratiei estetice, nu sepoate sa nu fie influentati, sau sa fie insasi mediul acela. Oglinda lui.
Sau mediul este oglinda lor.
As dori si argumente contra mea. Ca gresesc.Cu exemple.
Cumva simt ca nu gresesc. Si imi amintesc de o vorba din batrani, ca omul sfinteste locul. Eu o inteleg exact o prezentare sintetica in 3 cuvinte a ceea ce am spus eu in vreo 40 de cuvinte.
Atunci nu ma mir de ce ma simt bine acolo, asa de bine, si nu numai acolo, mai am locuri care m-au inspirat, si de ce percep ca un dus rece, ca ceva dur, neplacut, momentul cand intru in tarape la Oradea, cand trec pe strada Gheorghe Doja din orasul in care traiesc, si enumerarea poate continua.
Imi amintesc, aici este vorba de praga, de vibratia ei.
Si as dori sa ajunga si mediul in acre traiesc la aceasta calitate a vibratiei.
Da, de fapt imi doresc o constientizare a oamenilor care creeaza alaturi de mine acest mediu, si care sa se trezeasca, e clar ca il creeaza in mod inconstient.
Aici am dovada, pozele.
Am poze frumoase si din Romania, si din Tirgu-Mures. Insa sunt cu mult mai putine.
In Praga nu sunt stalpi de inalta tensiune pentru transmiterea curentului electric. Sau eu nu am vazut. :)...cred totusi ca nu sunt.
Sunt muuulte felinare. Si ce bine arata. Ce atmosfera intima, umana, personala, creeaza.
Iar am o constatare.
In Praga trotuarele sunt din pietricele, dispuse in modele placute ochiului, in diverse combinatii. In centrul Pragai, pe km intregi, in toate directiile. De o parte si de alata a Vltavei, printre case, in fata parlamentului, in fata ambasadelor, in toata zona palatului, a catedralei, in susul si josul dealurilor .Pentru mine a fost peste tot pe unde am umblat zeci de ore pe jos...HMMM.
La cat de bine se merge pe ele, ma gandesc ca sunt foarte vechi, si iata, domnule, nimeni nu le-a scos sa faca un asfalt care sa tina pana la prima canicula, cand primeste primele modele toc cui, toc patrat, etc.
Mai am o alta constatare.
In Praga copacii nu sunt taiati , pardon, rectific, ciuntiti, desfigurati, cum se vede prin alte parti. Nu mai zic unde, ca iar imi sare lumea in cap:). Dimpotriva. Acesta este copacul meu preferat din plimbarea mea de o zi si-o seara pe acolo.
Nu stiam ce imi place la poza asta, acum ca am pus-oaici, realizez ca in afara de reflexia frumoasa mai vad ceva. Albul cladirii. A, daa, dar este cladirea in care este magazinul Prada. Ok. Asa sa fie, dar tot imi place.
:)am o problema cu praful. De ceva vreme, mi-am dat seama ce face ca la noi sa nu te impresioneze nu stiu cat nici ce avem frumos. Din cauza murdariei si prafului. Se altereaza culoarea, arata ca apa unde ai spalat sosetele. Si stralucirea arhitecturala sau coloristica sau de compozitie a eleemntelor decorative este ca inghitita de gunoi. Trebuie sa cauti ca sa o vezi. Putin intaresc contururile imaginii, pentru a fi percepute mai bine, in caz ca cineva care lucreaza la primarie, si la urbanism, din greseala citeste aceste ganduri.
De ce merg turistii asiatici, ce or fi ei, coreeni, chinezi, etc, asa de adunati, claie peste gramada, unul peste altul?
De multe ori am vazut aceasta grupare de genul lipiti randurile, acum am si fotografiat-o. E un efect de turma si mai intens decat in alte parti ale lumii? ma intreb si eu, inca nu m-am gandit mult la asta, dar imi sare in ochi diferenta. Nu venea pe strada nici o masina, eu veneam..:) asa tare le-am intimidat pe fetele astea?:))
Imi place muzica Pragai. Peste tot artisti ambulanti, muzica se revarsa de pe strada, sau din biserici inspre strada. Este un spectacol continuu, concomitent in atatea locuri. Un spectacol pentru suflet, pentru simturi:)
Scrie mare, pentru toata lumea:)
Un oras cu oameni toleranti, deschisi la suflet si la minte.
Coexist, afirmatia de pe zidul lui John Lennon, este peste tot.
Grand Hotel, indian music bar, La comida espanola El Toro Negro.
:)
Alte poze de pe strazi pe flickr.
http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623190844838/
12 ian. 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fotografii f reusite, felicitari, e bine ca ti-ai facut timp si ptr fotografii sa ne areti si noua o alta lume care exista undeva nu foarte departe.
RăspundețiȘtergereComentez si eu acum la cateva chestii pe care le-am citit aici....cred, probabil problema cu asiaticii fiind atat de lipiti unul de altul provine din lipsa de spatiu pe care o au in tarile lor natale, mai ales China....
....copaci netaiati, neciopliti...nu au stalpurile de inalta tensiune dupa cum ai observat si tu, eletricitatea si toate cablurile sunt ingropate in pamant ca si in alte tari mai evoluate dar NU la noi NU de ce asa ceva cand poti sa vezi cat cabrlu veri tu, cand vrei sa realizezi o poza incearca sa te incadrezi printre cabluri si daca nu asta e.
Ok , te las...ne mai vedem.
Mihaela
:), cum zicea versul acela - sad but true
RăspundețiȘtergereinsa, vezi tu, eu am scris avand in suflet speranta, de aceea :) doar pe sfert,cel mult, dar zambesc!