Padova. Sofer sau caine? sau sofer-caine:))

Ce tare e poza asta!
:))))))))))

Padova. Fotoreportaj.7. Cladirile orasului.

Hai-hui pe strazi. Cu harta in buzunar, repere turistice in cap, si aparatul la gat, cu capacul scos de pe obiectiv, mai mult pe on decat pe off. Asa m-am plimbat 2 zile pe strazile Padovei. Incercand sa surprind vibratia orasului, sa rezonez cu aerul, cu zidurile si cu oamenii. Mi-a placut foarte mult. Presupun ca mi-a reusit.  Mai jos sunt fotografii ce retin cateva detalii. Care particularizeaza la maxim clipa. As putea spune cate o poveste intreaga despre fiecare. Ce am simtit inainte de a pune mana pe aparat. Si cate secunde imi lua sa ma desprind de poveste. Sa merg mai departe. :)

Padova. Fotoreportaj.7. Oamenii orasului.

Undeva pe la mijloc, am inserat o poza cu un cersetor, stand chiar discret,  in pozitia clasica, intr-o laterala a basilicii Sfantul Anton. A fost singurul cersetor pe care l-am intalnit in cele 15 ore de plimbari. Oare de ce si acum mi se pare fata lui cunoscuta?:))

In rest, nu pot vorbi decat despre placerea de a ma plimba pe acolo, si despre constatarea ca desi este al doilea centru universitar al Italiei, (din cate am citit), totusi, acest lucru nu determina in mod necesar aspecte negative asupra ambientului, atmosferei. Mai exact ma refer la curatenie, la liniste, la o anume pace in atmosfera. Si eu am fost studenta, am fost in multe centre universitare din tara, dar la noi, cumva notele sunt mai stridente. Si la acest capitol. Sau copiii din Padova invata mai mult...:)

Padova. Galileo Galilei. Strada lui.

Strada si casa poarta numele lui Galileo Galilei.

Cine a fost acest om? am preluat din wikipedia informatia, si astfel o prezint:

Galileo s-a născut la Pisa (pe atunci parte a Ducatului Florenţei), din actuala Italie, fiind primul dintre cei şase copii ai lui Vincenzo Galilei, celebru cântăreţ din lăută şi muzician teoretician şi ai soţiei sale, Giulia Ammannati.
Numele complet al lui Galileo a fost Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei. La 8 ani, familia s-a mutat la Florenţa, dar el a rămas doi ani în grija lui Jacopo Borghini.^[1] Apoi, educaţia sa a continuat la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa, la 35 km sud-est de Florenţa.^[1] Deşi a luat în serios posibilitatea de a deveni preot, s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. Nu a încheiat studiile medicale, începând să studieze în schimb matematica.^[11] În 1589, a început să lucreze la catedra de matematică de la Pisa. Tatăl său a murit în 1591 şi Galileo l-a luat în grijă pe fratele său mai mic Michelagnolo. În 1592, s-a mutat la Universitatea din Padova, unde a predat geometrie, mecanică şi astronomie până în 1610.^[12] În această perioadă, Galileo a făcut descoperiri semnificative atât în domeniile ştiinţei pure (de exemplu, astronomie şi cinematica mişcării) şi în cele ale ştiinţei aplicate (de exemplu, rezistenţa materialelor, îmbunătăţiri aduse telescopului). Printre interesele sale multiple s-au numărat studiul astrologiei, care, în practica disciplinară pre-modernă era văzută ca fiind corelată cu matematica şi astronomia.
Deşi romano-catolic credincios, Galileo a avut trei copii nelegitimi cu Marina Gamba. Ei au avut două fiice, Virginia (născută în 1600) şi Livia (născută în 1601) şi un fiu, Vincenzo, născut în 1606. Din cauza naşterii nelegitime, tatăl lor a considerat că cele două fete nu pot fi măritate. Singura lor alternativă demnă era viaţa religioasă. Ambele au fost trimise la mănăstirea San Matteo din Arcetri şi şi-au petrecut acolo toată viaţa.Virginia a preluat numele de Maria Celeste la intrarea în mănăstire. A murit la 2 aprilie 1634 şi este înmormântată împreună cu Galileo la Basilica di Santa Croce di Firenze. Livia a preluat numele de Sora Arcangela şi a fost bolnavă mare parte din viaţă. Vincenzo a fost legitimizat şi s-a însurat cu Sestilia Bocchineri.
În 1610, Galileo a publicat o descriere a observaţiilor sale telescopice asupra sateliţilor lui Jupiter, folosindu-şi observaţiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică şi aristoteliană. În anul următor, Galileo a vizitat Roma pentru a-şi prezenta telescopul influenţilor filosofi şi matematicieni iezuiţi de la Collegio Romano, şi pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliţi ai lui Jupiter. În timpul şederii la Roma a devenit membru al Accademia dei Lincei.
În 1612, opoziţia faţă de teoria heliocentrică susţinută de Galileo a crescut. În 1614, din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella, Părintele Tommaso Caccini (1574–1648) a denunţat părerile lui Galileo privind mişcarea Pământului, considerându-le periculoase şi apropiate de erezie. Galileo a mers la Roma să se apere împotriva acestor acuzaţii, dar, în 1616, Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial să nu mai susţină sau să predea astronomia copernicană.  În anii 1621 şi 1622 Galileo şi-a scris prima carte, Il Saggiatore, care a fost aprobată şi publicată în 1623. În 1630, s-a întors la Roma pentru a cere o licenţă pentru tipărirea lucrării Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în Florenţa în 1632. În luna octombrie a acelui an, însă, i s-a ordonat să apară în faţa Sfântului Oficiu din Roma.
În urma unui proces papal în care a fost găsit vehement suspect de erezie, Galileo a fost pus sub arest la domiciliu şi mişcările sale au fost restricţionate de Papă. După 1634 a stat la casa sa de la ţară din Arcetri, lângă Florenţa. A orbit complet în 1638 şi suferea de hernie şi insomnie, astfel că i s-a permis să călătorească la Florenţa pentru consultaţii medicale. A continuat să primească oaspeţi până în 1642, când a murit, după ce a suferit de febră şi palpitaţii.

Padova. Galileo Galilei. Observatorul lui.

Voi incepe cu sfarsitul:

La 31 octombrie 1992, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a exprimat regretul pentru felul în care a fost tratat cazul Galileo, şi a emis o declaraţie prin care recunoştea erorile comise de tribunalul bisericesc care a judecat poziţiile ştiinţifice ale lui Galileo Galilei, ca rezultat al unui studiu efectuat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. În martie 2008, Vaticanul a propus completarea reabilitării lui Galileo ridicându-i o statuie în interiorul zidurilor Vaticanului.În luna decembrie a aceluiaşi an, în timpul evenimentelor ce au marcat a 400-a aniversare a primelor observaţii telescopice ale lui Galileo, Papa Benedict al XVI-lea i-a lăudat contribuţiile aduse astronomiei.

Cu pierderea multor dintre susţinătorii săi de la Roma din cauza Dialogului despre cele două sisteme principale ale lumii, lui Galileo a fost convocat în faţa unui tribunal în 1633, acuzat fiind de erezie. Sentinţa Inchiziţiei a constat din trei părţi esenţiale:

• Galileo a fost găsit „vehement suspect de erezie”, şi anume de a fi susţinut opinia că Soarele stă nemişcat în centrul universului şi că Pământul nu se află în centru şi se mişcă, şi că se poate susţine şi apăra părerea ca probabilă după ce a fost găsită a fi contrară Sfintei Scripturi. I s-a cerut să „abjure, blesteme şi să deteste” aceste opinii.
• S-a ordonat încarcerarea sa; sentinţa a fost ulterior comutată în arest la domiciliu.
• Dialogul a fost interzis; şi, într-o acţiune neanunţată la proces, publicarea oricărei lucrări a sa a fost interzisă, inclusiv oricare pe care ar mai fi scris-o în viitor. (Cartea  Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, a fost publicată în 1632, cu autorizaţie oficială de la Inchiziţie şi cu permisiunea Papei.)

Mormântul lui Galileo Galilei, Santa Croce, Florenţa

Conform legendelor populare, după ce a retractat teoria sa că Pământul se mişcă în jurul Soarelui, Galileo ar fi murmurat fraza rebelă Şi totuşi, se mişcă!, dar nu există dovezi că el ar fi spus ceva asemănător. Prima relatare a legendei datează de la un secol după moartea sa.

După o perioadă petrecută cu Ascanio Piccolomini (arhiepiscop de Siena), lui Galileo i s-a permis să se întoarcă în vila sa de la Arcetri de lângă Florenţa, unde şi-a petrecut restul vieţii în arest la domiciliu şi unde la un moment dat a orbit. Când era în arest la domiciliu, Galileo şi-a dedicat timpul uneia dintre cele mai reuşite lucrări ale sale, Două noi ştiinţe. Aici, el a rezumat lucrările sale efectuate cu aproximativ patruzeci de ani în urmă, despre cele două ştiinţe denumite astăzi cinematică şi rezistenţa materialelor. Ca rezultat al acestei lucrări, Galileo este adesea intitulat „părintele fizicii moderne”.

Galileo a murit la 8 ianuarie 1642 la vârsta de 77 de ani.

 

Textul de mai sus l-am preluat din wikipedia. Mult mai pe larg poate fi consultat la urmatoarea dresa:

 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei

 

 

Am dorit sa intram in observator. Am fost tristi, fiindca era inchis, programul era restrictiv turistilor.

Padova.Prato della valle. Fotoreportaj. 6. Imagini panoramice.

Sau fotografii in care nu m-a interesat sa caut omul din ele. Fotografie de inginer. Sau de ghid de calatorie. Sau de pliant informativ. Fotografii facute de minte, iar nu de suflet. 

Oricum imaginile sunt frumoase, insa eu simt ca nu le simt asa de bine ca pe cele din postarile anterioare, in care subiectul era omul, iar decorul era atributul.

Padova. Prato della valle. Fotoreportaj. 5. Be stupid.

Sunt in Padova, ma plimb agale in piata imensa si frumoasa numita Prato della valle, si imi sar in obiectiv diverse chestii ...stranii...cel putin. Ma prind ca ar putea fi vorba de ceva campanie electorala, sau reclama la blugi Diesel...sau la altceva ce nu pot realiza cu capul meu romanesc. Be stupid. Din cata engleza stiu, ma gandesc ca nu pot a ma insela asupra mesajului. Si totusi, in coltul dreapta jos scrie Diesel. Ma intreb, oare mai nou are priza la public anti-campania, mesajul pe invers ?

Padova.Prato della valle. Fotoreportaj. 4. Zacusca padoveza:)

Prato della valle, diverse unghiuri de fotografiere, diversi oameni, diverse ipostaze. Diversitate. Zacusca padoveza de inceput de februarie. :). Liniste. Pace.Timp. Sau parca in afara timpului. Ei si eu. Greu de exprimat starea buna interioara pe care m avut-o fiind acolo. Facand ceva ce imi place enorm, fotografiind oameni care traiesc fiecare in felul sau. Care sunt ei insisi mai mult decat eu sunt obisnuita sa vad in jurul meu.