Craciun la Neagra

Am fost plecata 3 zile la munte, cu familionul, si cu aparatul foto. A fost simpatic si inedit. 3 pitici ne-au condus cele 3 zile:)...adica pitica mea si ceilalti 2 din proprietatea fratelui meu. (Despre pitici si lumea lor, in viitoarea postare.) Cumva-cumva am reusit sa scap din lumea piticilor, pret de cate o ora zilnic, si am purces la o mica explorare a zonei dpdv fotografic. Nu prea departe, sa nu ma innamolesc. Nu prea mult, sa nu inghet. Ar fi trebuit sa fie iarna. Parca a fost primavara. Sau toamna. Sau iarna. De fiecare data cand am iesit afara era altfel. Intre timp a plouat si turnat cat a incaput.

Asta a fost atmosfera de seara, 24 decembrie, numai buna sa vina mosuuuu!:)



Si apoi a plecat mosu...:(
A doua zi am iesit pe camp, si prin ce a mai ramas din zapada. Doar eu eram acolo, in ploaia aia marunta, eu si copacii si timpul parca suspendat intre nori si pamant.



Si iar s-a facut seara...
Nu seamana cu o forma de laba de urs?:)

Parca nu ar fi picioarele mele...:) ...deh, am luat si eu masuri anti-mizerie.




Banca asta m-a inspirat, era ceva ce sugera o poveste, din care acum lipseau actorii.

Aici sunt niste cruci. Aici au disparut niste oameni. Moarte si viata, alaturare ciudata, opozitie, insa un concubinaj firesc in satul de la munte.


Ma intorc acasa, ca m-au luat fiorii frigului, altfel as mai fi stat.


Nu s-a intamplat nimic cu casa, :), doar eu testez functiile photoshopului:)
Din capitolul, va prezentam decoratiile casei vechi, recent parasite, probabil ca in viitor, bantuite:)).