Imi plac orasele cu dealuri. Ai un urcus, iar sus esti rasplatita cu imagini panoramice, cu linistea celei care are ce-si doreste, dar si satisfactia de a vedea si ce nu s-a asteptat sa vada.
La fel de frumos este si momentul drumului.Desi urcusul nu este usor uneori, exact atunci cand ai spune eu ma opresc, am obosit, parca nu am chef sa continui, ce pot gasi? , exact atunci te uiti in jur si descoperi ceva. Iar apoi te intrebi, daca asta am gasit aici, oare ce gasesc si mai sus?
Uite asa m-am distrat eu urcand o strada foarte abrupta si prea lunga pentru oboseala mea, pe care se afla si cladirea ambasadei Romaniei. Ajungand sus langa cetate sau castel, nici mie nu mi-e clar, doar stiu ca am dat peste privelisti frumoase, cu ceata, dar poate astfel misterioase.
Spunea ca esti rasplatita cu privelisti. Adaug. Tot felul de privelisti...:)
Altele de genul acesta, pe link.
http://www.flickr.com/photos/domnitza_ralu/sets/72157623194165254/
12 ian. 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu