Prato della valle, o imensa piata, cam de 80000mp, frumoasa, ovala, curata, stralucitoare, veche, italiana, colorata, rafinata, cu palate, cu statui, cu fantana arteziana, cu canale si podeturi, cu piata, cu locuinte, cu sediul carabinierilor, cu oameni obisnuiti iesiti la soare, la plimbare, cu cainii, cu apropiatii. Inceput de februarie, insa frig mare pentru ei, obisnuiti cu o clima fara zapada si ger, insa o zi minunata pentru o romanca evadata din tara norilor, ninsorii si zapezii murdare, astfel cum era Romania cu o zi in urma. Am stat multe ore privind, ascultand, relaxandu-ma, minunandu-ma de faptul ca viata se poate derula si intr-un alt tempo. Cel al linistii. Am fotografiat cu anumita retinere specific romaneasca, ca oare nu se supara, sa nu il deranjez pe celalalt, sa nu ma expun stiu eu la ce...etcetc...Ce placere a fost sa observ diferenta si in atitudine...jena si retinerea mea, versus nonsalanta, degajarea si ok-ul primit tacit din partea localnicilor. Atmosfera unui loc o fac oamenii acelui loc. Ceea ce ei transmit, ceea ce ei fac, cum arata ei si cum arata lucrurile iesite din mana lor. Aici ma opresc din povesti, pentru ca imaginile vorbesc.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu