Marti e toamna. Marti sunt iluzii.

Azi este marti. Saptamana trecuta, tot marti, m-a lovit inspiratia si am scos aparatul la plimbare. Prin cartier. Doar 3 strazi mai incolo. M-am intalnit cu toamna, cu o pisica, cu 2 copii, cu norii, cu lumea parcurilor pustii si a baltilor. M-am simtit inspirata. Mereu aveam senzatia ca vad ceva. Ceva inedit, sau frumos, sau fotogenic pur si simplu. Si mereu am trait cu senzatia ca sunt in lumea iluziilor. Iluzii de toamna, asa s-ar putea numi mai bine imaginile ce vor urma.

In borcan era ceva branza. Afara era frig, sau asa mi se parea mie. O alta iluzie. Fetitei nu-i era frig. Era fericita ca are un borcan cu branza. Erau veseli ca ii fotografiez. Au simtit ca imi sunt simpatici.Mi-au pozat in multe ipostaze, asa de naturali. A fost un episod dragut.

Nu e locul crimei:)), e doar un parc,loc de joaca:))

Paine dupa gratii, brr, cum suna:(

Si ma intrebam, oare chiar e toamna, sau am sarit peste iarna si eu unde am fost, ca aici sunt muguri!:)

De fapt cum e lumea asta? ma intrebam si continuam sa apas butonul. Nici acum nu mi-e clar:))

Oare nu traiesc eu cu capul in jos?:) de ce as fi sigura ca nu este asa?....iluzii...iluzii...HMM;

Chiar m-a distrat garajul roz. De ce nu, in fond? poate o Barbie aici isi tine bicicleta...:)

Cine a spus ca blocurile comuniste sunt urate? si asta e o iluzie..nu? depinde ce vezi!:)

Iata, a venit toamna!...:) care din ele e cea adevarata ?

Alta iluzie..sper...sau, alt iluzionist? :) ma intreb...retoric, oare cine il mai crede...si totusi, se pare ca multi traiesc in lumea circului...:(

Fug in alta lume, evident o alta iluzie , dar macar e mai colorata .

Pedalez din greu pe subiectul iluziilor, ce-i in jur ma inspira:)

Gardul scolii mele...o mama asteptandu-si copilul...copilul care nu vine...o poveste.

Aproape trista ca mama nu si-a gasit copilu, plec din curtea unde alergam si eu candva, si ma intorc spre casa. Surpriza iar. Alte iluzii:) jale ce-a fost in ziua aia!!:))

Deja nu ma mai intreb care din ele sunt eu, imaginea sau cea care nu sunt imaginea...ca nu mai stiu...imi dau seama ca nici nu conteaza.

Cine sunt eu?

Asta conteaza.

Deoarece inca nu stiu...inca...:)